Harti geografice vechi de 11.000 de ani?

Imaginea noastra aproape idilica despre lume incepe sa se destrame. Noile metode de gandire cer noi unitati de masura. In viitor vor trebui antrenate mai multe ramuri ale stiintei daca se urmareste reconstituirea unei imagini cat mai fidele a trecutului. Sa patrundem deci fara idei preconcepute si plini de curiozitate in lumea necunoscuta a neverosimilului.

In 1929 s-au gasit la Instanbul, in palatul Topkapi, niste harti geografice vechi, care apartinusera unui ofiter din marina turceasca, amiralul Piri Reis, contemporan cu Cristofor Columb. De la acelasi Piri Reis, care pretindea ca a gasit aceste harti in Orient, provin si cele doua atlase pastrate in prezent la biblioteca de Stat din Berlin, si care cuprind harti foarte exacte ale bazinului mediteranean si din preajma Marii Moarte.

Doi cartografi americani, H. Mallery si Walters, au examinat aceste doua documente geografice si au facut o descoperire cu adevarat senzationala : hartile erau absolut exacte cu cele de azi. Mai intai ei au intocmit o grila pentru citirea si transpunerea datelor din hartile respective pe un glob modern al Pamantului, si le-au comparat cu cele de azi. Apoi au descoperit ca pe ele erau marcate cu precizie nu numai regiunile bazinului mediteranean si ale Marii Moarte, ci si coastele Americii de Nord si de Sud, precum si conturul Antarcticii. Dar hartile cuprindeau nu numai conturul continentelor, ci si indicatii topografice privind interiorul acestor teritorii. Lanturile muntoase, insulele, fluviile si platourile erau insemnate cu cea mai mare exactitate.

In 1957, hartile au fost incredintate preotului iezuit Lineham, directorul observatorului din Weston si seful serviciului cartografie al marinei SUA. Dupa verificari minutioase, Lineham n-a putut decat sa confirme si el exactitatea documentelor, chiar si pentru regiuni care nici astazi nu sunt perfect cunoscute.

Abia in 1952 au fost descoperite in Antarctica lanturile muntoase care figurau deja pe hartile lui Piri Reis. Cele mai recente lucrari ale profesorului C.H. Hapgood, ca si ale matematicianului W. Stradnan ne-au oferit descoperiri de-a dreptul uimitoare.

Comparand hartile lui Piri Reis cu fotografii ale Pamantului realizate de pe sateliti, s-a ajuns la concluzia ca primele trebuie sa fi fost efectuate la origine de la foarte mare inaltime. Cum poate fi explicat acest lucru ?

Sa presupunem ca o nava spatiala aflata la mare inaltime deasupra orasului Cairo isi indreapta obiectivul camerei de luat vederi exact in jos. Dupa developarea placii fotografice, este obtinuta o fotografie care infatiseaza exact tot ceea ce se gaseste pe o raza de 8000 km dedesubtul obiectivului fotografic. Cu cat vom privi insa obiectele mai departate de centrul fotografiei, cu atat imaginea continentelor va fi mai deformate. Care este cauza acestui fenomen ?

Datorita formei sferice a Pamantului, continentele situate mai departe de centrul imaginii « aluneca in jos ». Astfel, contururile continentului sud-american se lungesc in mod ciudat, intocmai ca in hartile lui Piri Reis. Exista cateva intrebari care cer un raspuns imediat.

Este incontestabil ca aceste harti nu au fost desenate de stramosii nostri. Tot atat de sigur este si faptul ca ele au fost intocmite de la mare inaltime, cu ajutorul unor mijloace tehnice din cele mai moderne. Cum am putea sa explicam acest lucru ? Am putea sa ne multumim cu legenda ca hartile ar fi fost daruite unui mare preot de catre un zeu, sau am putea sa afirmam ca aceste harti ale globului u fost realizate dintr-un avion care zbura la o mare altitudine, ba chiar pe o nava cosmica.

Hartile amiralului turc nu sunt originale, ci, in chip evident, copii ale unor copii. Totusi, cei care le-au intocmit cu milenii inaintea noastra cunosteau tehnica zborului si a fotografiei. Deci, am putea emite ipoteza ca fiinte inteligente, necunoscute noua, ar fi putut avea inca acum 10000 de ani cunostintele pe care le avem noi astazi, fata indoiala ca o astfel de afirmatie ii taie omului obisnuit suflarea.